Sine al meu Superior, cu iubire îți cer ca începând din acest moment să mă îndrumi în tot ceea ce fac sau intenționez, pentru a cunoaște cele mai corecte soluții în problemele cu care mă voi confrunta în viitor. Îți cer aceasta pentru binele meu cel mai înalt, pentru evoluția ființei mele în Lumină și în afara oricărei interferențe malefice. Vreau să îmi ridic frecvența de vibrației la nivelul cel mai potrivit pentru evoluția spirituală a ființei mele în Lumină. Așa să fie!” (în sprijinul celor interesați)

Totalul afișărilor de pagină

duminică, 23 octombrie 2016

VOLTAJUL: CHEIA DE RECONSTRUCȚIE A SĂNĂTĂȚII


Secretul de ca o boală cronică să se vindece este să faci o singură celulă să funcționeze. Dacă dai corpului elemente ca o singură celulă să funcționeze, corpul adesea are puterea să vindece toate celulele corpului. Aceasta înseamnă că te faci bine” – Dr. Jerry Tennant.

La mijlocul anilor 90 dr. Jerry Tennant era unul dintre chirurgii oflamologi de frunte în lume. Apoi, în decurs de câteva luni, cariera lui a luat sfârșit printr-o boală misterioasă care l-a făcut handicapat și aproape agățându-se de viață. 
Pionier în operații cu laser, dr. Tennant a fost responsabil de cele mai multe cercetări asupra laserului cu excimer pentru VISX. El a efectuat peste 1000 operații cu lasik în USA și circa 2000 de cazuri în străinătate. La începutul operațiilor cu lasik se credea că măștile ordinare de chirurgie sunt suficiente pentru a proteja doctorii contra contaminării. Nimeni nu suspecta că virușii existenți în ochii pacienților ar putea să dăuneze chirurgului.
Dar, de fiecare dată când dr. Tennant executa o operație cu lasik asupra unui pacient, laserul lovea ochiul și elibera virușii care erau dirijați în sus prin mască, în nasul și creierul său. În timp, el a a dezvoltat encefalită și tulburări de sângerare, care se manifestau ca mișcări spastice și chiar prin inabilitatea de a scrie o rețetă. 
Testele de diagnostic au confirmat că el avea trei viruși în creier, dar nimeni nu știa cum să-i trateze. Medicii dr. Tennant i-au spus că nu puteau face nimic ca să-l ajute. Așa că pe 30 noiembrie 1995 el a fost nevoit să se pensioneze.

A petrecut aproape șapte ani într-o ceață care rareori se ridica. Prea obosit ca să funcționeze la orice nivel, dr. Tennant dormea aproape 16 ore în fiecare zi. În timpul celor două, trei ore cât putea să gândească, el citea cărți sau ziare, până când, ca un comutator de lumină, creierul său s-a deconectat și el n-a mai fost capabil să înțeleagă ce citea.
Cu timpul de veghe și gândire limitat sever, dr. Tennant a început treptat să realizeze că, pentru a se face bine depindea de el să găsească o cale, întrucât medicina modernă americană nu avea răspunsuri. Astfel că a început să citească cărți despre biologia celulară. 

Pe măsură ce cunoștințele sale creșteau, a crescut și credința în importanța aflării modalității cum să facă o singură celulă să lucreze corect. Dacă putea să facă asta, în timp, toate celulele sale ar fi lucrat corect.
Fiecare din cărțile de biologie celulară pe care le citea făceau referire la faptul că celulele funcționează într-o zonă îngustă de pH; dar cărțile spuneau ceva mai mult. 
Dr. Tennant a început să studieze mai atent pH. A ajuns la concluzia că, în afară de aciditate și alcalinitate, pH măsoară voltajul într-o soluție. Putea fi asta cheia pe care o căuta? 
Treptat, dr. Tennant a început să înțeleagă că celulele trebuie să aibă un voltaj suficient pentru a funcționa și că o boală cronică este asociată cu pierderea voltajului. Următorul lui pas a fost cum să măsoare voltajul și să-l mențină la nivele optime. Urmând această cale, el a fost în final capabil să se vindece. Articolul evidențiază unele din cele mai importante descoperiri ale dr. Tennant despre reconstruirea și menținerea unei sănătăți bune.

Principiile dr. Tennant
• Corpul nu se face bine prin reconstruirea celulelor defecte.Corpul se însănătoșește dacă noile celule sunt învățate să lucreze corect. 
• Procesul de reconstrucție a corpului și refacere a sănătății se bazează pe faptul că, în mod constant, corpul se primenește. Corpul își reface elementele retinei la fiecare două zile, o piele nouă în șase săptămâni, un ficat nou în opt săptămâni, noi celule nervoase în decurs de mai multe luni. Pe măsură ce o celulă nouă este construită, corpul caută materiale de construcție corespunzătoare din care să construiască celulele. Dacă corpul nu găsește materiale sănătoase, el va utiliza ceea ce este disponibil.
• Pentru a face celule noi, corpul trebuie să aibă materie primă (nutriție) și suficientă energie celulară pentru a utiliza aceste materiale. Dacă oricare din acestea lipsește, medicamentele și operațiile nu ajută.
• Celulele umane sunt concepute să funcționeze la circa 20 milivolți (sau pH de 7,35). Corpul are capacitatea să se vindece singur de multe boli dacă i se asigură o bună nutriție și are o energie celulară corespunzătoare.

Cum lucrează celulele sănătoase?
Corpul nostru este făcut din trilioane de celule. Ele sunt specializate pe lucrul pe care îl fac, dar au aceeași structură de bază. 
La exterior este o membrană flexibilă care înconjoară și protejează conținutul celulei. Membrana reglează ce intră și ce iese din celulă și menține potențialul electric al celulei, care este esențial în abilitatea sa de a face lucrul cerut.
În interiorul celulei există cel puțin un nucleu și ceva citoplasmă, o substanță ca un jeleu, care constă în principal din apă și proteine dizolvate.
Nucleul acționează ca un centru de control al celulei, în timp ce citoplasma este sediul multor structuri diferite, numite organite (organe mici).
Fiecare dintre aceste organite joacă un rol diferit. Cele care ne interesează cel mai mult sunt mitocondriile, care funcționează ca o stație de alimentare a celulei. Numărul mitocondriilor variază pentru diferitele tipuri de celule, dar în condiții optime, până la câteva sute de mitocondrii pot exista într-o celulă. Din cauză că celulele au nevoie de energie pentru orice fac, importanța mitocondriilor nu poate fi exagerată.

Membrane celulare, mitocondrii: condensatori și baterii reîncărcabile




Membranele celulelor sunt făcute din perechi opuse de fosfolipide, un tip specializat de grăsime și proteine vrac. Fiecare moleculă de fosfolipidă are o sferă la un capăt care funcționează ca un conductor de electroni, și două picioare care lucrează ca izolatori de electroni.
Acești conductori și izolatori formează un condensator al cărui scop este de a stoca electroni. Ca urmare, membrana funcționează ca o mică baterie care stochează tensiune pentru celulă. Toată energia generată pentru utilizarea de către celulă se produce în mitocondrii printr-un sistem de baterie reîncărcabilă cunoscut ca ATP/ADT. ATP-ul există când bateria este încărcată și gata de funcționare.
Pe măsură ce energia este consumată, bateria devine ADP. Reîncărcarea are loc pe măsură ce electronii sunt aduși în interior de membrană și amestecați cu o cantitate mică de fosfor. Acest proces are loc de circa 70 de ori pe zi în fiecare celulă a corpului. Dacă sistemul ATP/ADP nu funcționează corespunzător, celulele nu pot genera energia de care au nevoie ca să mențină corpul funcțional. În plus, când numărul mitocondriilor, care ar trebui să funcționeze într-o celulă, este micșorat din orice motiv, capacitatea celulei de a-și furniza necesarul de energie este diminuată.

Corpul deplasează electroni în celule pe trei căi:
Ionic, prin sistemul circulator;
Prin teaca fibroasă din jurul nervilor;
Prin sistemul de acupunctură (fascial).

Energizarea sistemului de vindecare
Bolile cronice sunt asociate cu lipsa de energie celulară. Acesta este unul din motivele pentru care medicina tradițională vestică nu a avut succes în găsirea de tratamente, pentru cele mai multe din problemele de sănătate cele mai comune de astăzi.
Medicamentele ajută doar la atenuarea unor simptome, și nu asigură tratamente adevărate pe termen lung. De fapt, reacțiile adverse la medicamente constituie cauza principală de deces în SUA. Toate medicamentele au efecte secundare care merg de la agasare până la amenințarea vieții.
Medicii au știut întotdeauna că, asigurând timp și condiții bune, corpul are abilitatea de a se vindeca singur de cele mai multe boli. O dietă sănătoasă, exercițiile și odihna adecvate concură la tratarea și vindecarea de multe boli. Dar, dacă boala devine cronică, acestea pot să nu fie suficiente. Corpul are nevoie să crească cantitatea de energie în celulele sale, astfel ca acestea să facă lucrul pe care au fost destinate să-l facă.
Cu energie adecvată se obține prin: o dietă sănătoasă, exerciții fizice și restul sunt amplificate peste tot în corp. 
Deci,… cum mărim cantitatea de energie (electroni) în celulele noastre? 
Să aruncăm o privire la condițiile care favorizează ca „bateriile” noastre să lucreze la nivelele cele mai înalte de eficiență.

Electroni pot fi obținuți din multe surse, printre care:
1.   Biomodulatorul Tennant;
2.   Alimente neprocesate;
3.   Vegetale cu frunze verzi;
4.   Apă alcalină;
5.   Ciocolată neagră;
6.   Soare;
7.   Contactul cu solul (mergând cu picioarele goale pe sol)
8.   Aer proaspăt, vânt etc. Folosind avantajul acestor resurse, este ajutat corpul să creeze un câmp de electroni;
9.   Exerciții;
    10. Pompare sacrală, craniană.

Căile obișnuite prin care corpul uman este sărăcit de cantitatea necesară de electroni: 
1. Apă acidă (apa de la robinet, apă clorinată, fluorinare, cele mai multe ape îmbuteliate);
2. Băuturi carbogazoase;
3. Băuturi cafeinizate (băuturi pop, cafea, ceai);
4. Băuturi alcoolice;
5. Alimente prăjite;
6. Alimente procesate;
7. Vindecători (doctorii care ating pacienții pierd electroni la pacienți);
8. Transferul de energie prin îmbrățișare.
9. Părintele sănătos, care ține în brațe copilul bolnav, constată că obosește (a cedat copilului din energia sa).
10. Mișcarea în aer liber face bine, în timp ce  aerul condiționat, ventilatoarele și uscătoarele de păr fac rău.

Pune puterea pH să lucreze pentru tine
Deoarece corpul uman este 75% apă, soluțiile (fluidele) sunt mereu în mișcare în corpul nostru. De fapt, mare parte din transferul voltajului se produce ionic, prin fluide. 
Este important de știut că soluțiile fluide pot, fie să transporte electroni adiționali, făcându-i electroni donatori, fie să elimine electroni, făcându-i electroni acaparatori. Reamintesc că electronii sunt necesari celulelor că să-și execute misiunea.

Eliminarea electronilor este contra productivă. De fapt, radicalii liberi sunt molecule cărora le lipsesc electroni și caută să-i ia de la alte molecule. Aceasta le face instabile și periculoase. Radicalii liberi creează un haos celular care poate conduce la o mulțime de probleme. Pe de altă parte, antioxidanții sunt donatori de electroni. De aceea, alimentele antioxidante sunt așa de importante pentru o bună sănătate.
Când o mamă îi spune copilului să-și mănânce broccoli, ea, de fapt, ii cere să consume antioxidanți bogați în electroni donatori.
Putem afla dacă o soluție este donatoare de electroni sau o acaparatoare de electroni măsurându-i pH. 
Dacă este acidă ea este o acaparatoare de electroni. Scara pH măsoară cât de acidă sau alcalină este o soluție. Ea merge de la 0 la 14, pH-ul 7 fiind considerat neutru. Pe măsură ce coboară pe scară sub 7 soluția devine crescător acidă (6 este acid, 5 este chiar mai acid etc.). Prin deplasare pe scară de la 8 la 14 crește alcalinitatea (8 este alcalin, 9 este mai alcalin ca 8 etc.). Știința a aflat de mult că oamenii sănătoși au un pH alcalin și că, de fapt corpul uman, funcționează cel mai bine când pH este cuprins aproximativ între 7,2 și 7,35. Bolile cronice și durerea sunt aproape totdeauna asociate cu un pH acid.

Oxigenul și voltajul
Fără oxigen, corpul și toate celulele sale nu pot lucra. Pe măsură ce oxigenul scade,  scade și sănătatea. 
În 1996 Otto Warburg, unul din biologii de frunte ai secolului XX, în studiul celulei, a primit premiul Nobel pentru descoperirea deficitul de oxigen în respirație, inhibă dezvoltarea cancerului.
Cantitatea de oxigen din celule este determinată de voltaj. Dacă o celulă are un voltaj adecvat, ea va avea oxigenul necesar. Dacă voltajul celular este scăzut, cantitatea de oxigen în țesut va fi scăzută. Acesta este valabil și pentru metabolism. Când voltajul și oxigenul sunt scăzute, metabolismul devine anaerob, ceea ce înseamnă că nu există oxigen. Metabolismul anaerobic este foarte ineficient.

Efectul Bohr și tratamente cu oxigen hiperbaric
Efectul Bohr susține că cantitatea de oxigen care se poate dizolva într-o soluție este determinată de mărimea voltajului soluției. Reținți: corpul uman este 75% apă, ceea ce înseamnă că aceasta este cheia pentru sănătate. 
Pe măsură ce voltajul scade, mai puțin oxigen se va dizolva în celule. În unele cazuri, tratamentele cu oxigen hiperbaric sunt folosite pentru a crește nivelele de oxigen în țesuturi. Pe măsură ce crește nivelul de oxigen, crește și voltajul. 
Când voltajul este normal, oxigenul intră în celule în mod automat, în cantitatea necesară.

În afară de aciditate și alcalinitate, pH se referă și la voltaj, dar scara, în acest caz, este de la -400 la +400 milivolți (mV), cu 0 la mijloc. Prin deplasarea de la 0 spre domeniul negativ, atingem nivelele crescute de sănătate, în timp ce deplasarea în sus, în domeniul pozitiv, indică o creștere a disfuncției.
Adulții sănătoși măsoară în mod normal -20 milivolți (mV), care se traduce într-un pH-ul de 7,35. Copiii, tinerii și atleții măsoară -30 mV. Probleme apar când voltajul corpului scade sub nivelul necesar de funcționare de -20 mV. Astfel, la -15 mV o persoană este obosită, iar la -10 mV persoana este bolnavă.
La -5 mV organele nu mai sunt capabile să funcționeze corespunzător. 
Problemele care rezultă din scăderea continuă a voltajului includ: dureri cronice, o descreștere a nivelului de oxigen și infecții. (Notă: Infecțiile continuă să mărească vătămarea prin hrănirea celulelor sănătoase). Rețineți că prin deplasare în domeniul pozitiv, crește vulnerabilitatea la îmbolnăvire. 

2 comentarii: