(18 oct.2012; de la Greg Giles)
 |
| Greg |
Intr-un articol recent, am împărtășit povestea unchiului
meu Sonny, care, la părăsirea
acestui tărâm, de pe patul său de spital, cu emfază și emoționat a susținut că prietenii săi care trecuseră
dincolo de mai mulți ani, au venit la el și, așezați în picioare în colțul camerei de spital, îi făceau cu mâna
îndemnându-l să-și părăsească corpul fizic și să-i însoțească în lumea corpurilor
nemateriale. După ce a ieșit din starea de comă în care se aflase, el a povestit
atât celor care-l vizitau, dar și pe sit-ul său, acest episod care pentru el era
foarte veridic. Câteva săptămâni mai târziu, unchiul meu a plecat dintre noi
pentru totdeauna, dar într-o stare de bunădispoziție și aproape fericit. Pur și
simplu, a închis ochii și, cu zâmbetul pe buze, și-a părăsit corpul. Eu am fost
și sunt sigur că a fost însoțit de acei prieteni care-l mai vizitaseră și
care-i făcuseră invitația de a-i însoți.
Unchiul meu nu fost singurul membru
al familiei noastre care a lăsat cadou familiei
un episod dintre cele două vieți.
Mama mea, care a părăsit acest Pământ cu doar un an de
zile în urmă, a trăit, deasemenea, o poveste remarcabilă în ultima perioadă a
vieții pământene. În urma unei intervenții chirurgicale de lungă durată la care a fost supusă, mama a supraviețuit, dar in timpul operației a trăit o
întâmplare pe care ea o cosidera absolut veridică și pe care a povestit-o
asistenței imediat după ce a ieșit din operație și a devenit
conștientă.
Ne-a
povestit că în timpul intervenției chirurgicale, brusc a realizat că se află
într-o cameră destul de mică unde se afla o masă pe care a observat un pahar pe
jumătate plin cu apă limpede precum cristalul.
Înainte de a se dumiri
asupra prezenței ei în acel spațiu destul de decorat, ușa
camerei s-a deschis și în interior a pătruns un bărbat
tânăr și destul de chipeș care a afirmat că o cunoaștea destul de bine, ea
realizînd că dincolo de vălul realității noastre ne putem alege o vârstă
convenabilă, fără ca trecerea timpului să o mai marcheze. În
general, sufletele care trec în lumea de dincolo aleg o fizionomie
corespunzătoare vârstei de 20 de ani.
Tânărul
s-a apropiat, a salutat-o pe mama și i-a spun pe nume, Anne, ca și când într-adevăr
ar fi cunoscut-o, deși eu sunt sigur că la modul conștient nu se cunoscuseră
niciodată. Fără altă introducere, el a spus simplu: "Dacă ești gata să părăsești Pământul și
să revii Acasă, tot ce trebuie sa faci este să bei o parte din apa din
acest pahar. Eu voi pleca acum și
voi reveni peste câteva minute. În acest timp te decizi dacă hotărăști să bei
sau nu apă din acest pahar. Când mă voi întoarce,
dacă ai băut apă
din acest pahar, voi înțelege că te-ai hotărât să mă urmezi, dacă nu vei bea
din el, voi înțelege că vrei să revii la viața de pe Pământ, în corpul tău
fizic.
Faptul că nu vei fi băut apă din pahar va însemna că nu ești
pregătită să vii cu mine și alegi să revii la corpul tău fizic aflat pe masa de
operație.”
Tânărul a ieșit din camera cea mică unde a revenit
după cca patru, cinci minute. În acest răstimp, mama s-a gândit
ce este mai bine să aleagă: să plece sau să revină la familia pământeană care o
aștepta. A decis să nu se atingă de pahar.
Tânărul, care era de fapt unul dintre ghizii spirituali
ai mamei mele, deși ea nu l-a recunoscut, a revenit în acea cameră, s-a
uitat la paharul de apă de pe masă
și a spus: "Bine, Anne, atunci vei reveni în corpul tău fizic din spital”, și a dat să plece. Atunci, ca printr-o străfulgerare, mama a gândit, adresându-se
vizitatorului:” Stai, cred că m-am răzgîndit! Vreau să beau o parte din apă!”
Tânărul s-a uitat la ea și
i-a dat un răspuns la care ea nu se aștepta: " Îmi pare rău, a spus el, ai făcut deja alegerea ta, ceea ce înseamnă că
trebuie să te întorci în corpul tău fizic și la viața ta pământeană".
Când
mama ne-a
spus această poveste, toți am
izbucnit în râs, dar cel mai tare
râdea ea, după care a spus: " Of, dintre
toți ghizii spirituali din lume, mie mi s-a dat un tinerel care nu a acceptat să
se abată nicicum de la reguli ". Îi mulțumesc pentru umorul ei sănătos,
din care cred c-am moștenit și eu ceva. Sunt sigur că ghidul ei spiritual era incoruptibil și respecta cu strictețe procedurile. Îi apreciez seriozitatea
și sunt sigur că era un ghid spiritual foarte talentat.
Mama
mea a
revenit la corpul ei și s-a trezit în sala de
recuperare și imediat ne-a împărtășit
povestea ei. Am fost convinși, și suntem, că nu fusese
vorba de halucinații datorate anesteziei. De altfel, mama nu era genul de om
care să inventeze asemenea picanterii și de altfel, nu se simțea în largul ei
când se tratau probleme de spiritualitate, de ezoterism. Cu
siguranță, ceea ce a trăit în acel ”vis” special, a surprins-o și a marcat-o.
Ea
a simțit că a făcut o greșeală, când nu a sorbit
din apa din pahar, deși o făcuse din dorința de a nu-și părăsi familia
pământeană. Acum cred că gestul ei a fost unul altruist, plin
de devotament pentru familia sa pe care n-a vrut s-o facă să sufere și pentru
care se simțea responsabilă. Asta mă face să cred că acolo unde a ajuns nu
poate fi decât Raiul.
Biata
mea mamă, care a suferit mult și după operație, după acea ” întâlnire” avea
rețineri să bea apă, și cu greu se convingea să ia câte o înghițitură, deși
durerile postoperatorii erau cumplite.
Nu
știu dacă a doua oară i s-a mai dat șansa de a refuza paharul cu apă, cert este
că
cea
de a doua ”întâlnire”, dacă a existat cumva, nu a apucat să ne-o mai povestească.
Poate
că a refuzat și a doua ofertă, dar asta nu i-a mai fost de folos: VENISE
TIMPUL.
Greg Giles
(C.M.)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu