(Din
cartea SATURN, dictată de
Domnul, prin channeling, lui Jakob Lorber)
(continuare)
Locuitorii din ţinuturile de
jos.
Vom
face alte precizări referitoare la saturnienii care locuiesc la şes.
Nicăieri
pe acesată planetă nu veţi întâlni un oraş în adevăratul sens al cuvântului.
Pe
malurile râurilor şi al lacurilor oamenii trăiesc mai apropiaţi decât cei de la
munte, îndeosebi în regiunile de sud. Pe de altă parte, în aceste regiuni
membrii aceleiaşi familii nu trăiesc la fel de apropiaţi în aceeaşi locuinţă.
Aici, o familie este formată, de regulă, din părinţi şi copiii lor. Cât despre
bunici şi străbunici, aceştia locuiesc în locuinţe separate, ajutaţi de ceea ce
am numi noi, servitori. Oamenii de la şes nu locuiesc decât rareori în arborele
gliuba, preferând nişte structuri în formă de corturi construite din copaci
plasaţi unul deasupra celuilalt, în formă de piramidă sau de con. Gardurile împrejmuitoare
sunt din lemn prins în cuie. Acoperişul este format din folie. Intrarea în
locuinţă este plasată totdeauna spre răsărit. Un asemenea aşezământ este
suficient de încăpător pentru a gazdui cam zece regimente de soldati pământeni
deşi spaţiul asigurat este sensibil mai mic decât cel oferit la munte, de un
arbore gliuba. Piesele din interior sunt cam aceleaşi ca în casele
muntenilor. Pentru dormit, ei au o piesă
de mobilier în formă de piramidă, de care se sprijină atunci când se odihnesc.
In faţa acesteia se află o altă piesă care le serveşte drept masă. Materialele,
uneltele, containerele pentru hrană, hainele si proviziile alimentare sunt păstrate
în depozite construite în acest scop.
Templele
lor sunt identice cu cele ale muntenilor dar mai mici. In ţinuturile de jos
nici o reşedinţă nu îşi are propriul sau templu. Un astfel de templu serveşte
mai multor familii. In cazul reşedinţei patriarhilor, situaţia este diferită,
acolo suprafeţele ocupate de gospodărie sau de gradină sunt mai mari, casele
sunt confecţionate din cochilii de melci enormi etc. (am mai pomenit despre
aceasta anterior). In general, se poate spune că oamenii de la şes sunt
preocupaţi în mai mare măsură de aspectele lumeşti ale vieţii decât cei de la
munte, mult mai spiritualizaţi. In ce priveşte comerţul, se poate spune că
forma de barter este utilizată peste tot.
Rarele
situaţii în care cineva încearcă să practice un comerţ neloial, sunt aspru sancţionate
de societate, în special de femei, pedeapsa supremă pe care trebuie s-o suporte
făptuitorul fiind exilarea la mari depărtări, însoţit fiind de intreaga
familie. Acest sistem de sancţionare este denumit pe Saturn, purak, care înseamnă ‘’izgonirea eternă’’.
Dacă
izgonirea nu este pentru totdeauna, familia alungată are dreptul să-şi ia cu ea
seminţele copacului chaiaba. Când copacul sădit va creşte mare, familia exilată
îşi va construi din el o ambarcaţiune cu care, peste ani, se va înnapoia în ţinutul
de unde a fost alungată. Sunt şi cazuri în care muntenii, oameni mai
spiritualizaţi şi mai ‘’ cu suflet’’, organizează expediţii în acele zone
izolate pentru a-i culege pe cei pribegiţi şi a le oferi, în zona lor de munte,
cele necesare traiului în colectivitate, convinşi fiind că lecţia le-a fost
utilă pentru întraga viaţă.
Imensele regiuni polare din nordul şi din sudul planetei Saturn.
Am mai afirmat că din punct de
vedere climatic, planeta Saturn are o zonă cu climă moderată, locuită de oameni
şi care ocupă o treime din regiunea polară. Zonele cu climă moderată sunt înconjurate de ocean, la
nord şi la sud, unde nu pot fi întâlnite decât câteva insule locuite de muzi.
Departe de principalele continente polare, în nordul şi sudul extrem, există
două calote polare, cu gheţuri veşnice. Frigul din aceste zone polare este atat
de puternic încât regiunile polare ale Pământului par a avea de-a dreptul climă
tropicală. Apa îngheţată la polii lui Saturn are duritatea diamantului iar
frigul pătrunzător îngheaţă şi aerul, formându-se un fel de stalagmite care se înalţă
până în tăriile cerului. Presiunile enorme care se creaza provoacă autoaprinderea
aerului, ceea ce explica de ce aceste regiuni par luminoase pe zone foarte întinse.
Fenomenele acestea sunt însoţite uneori de explozii puternice. Din cauza
frigului cumplit, autoaprinderile aerului reduc electricitatea din atmosferă,
consecinţa fiind o şi mai adancă scăderea a temperaturii. Procesele acestea
cunosc un maxim din 15 in 15 ani pământeşti. Perioada cea mai friguroasă
dureaza 8 ani pământeşti, şi atunci nu mai au loc autoaprinderi ale aerului
caci acesta devine complet solid. In perioada de dezgheţ, se reia fenomenul de
autoaprinde, insoţit fiind de explozii. Este de inţeles că în aceste zone nu
pot supravieţui fiinţe cu corp fizic. Zona este însă o închisoare ideală pentru
spiritele agitate (spiritele focului) supraveghiate aici de spiritele pacii.
Aceste spirite agitate din regiunile polare ale lui Saturn nu sunt ale unor
oameni decedaţi ci sunt spirite primare. Acestea se afla in partea de jos a
procesului de evoluţie şi vor avea nevoie de mii de ani pentru a atinge stadiul
de dezvoltare la care au ajuns spiritele umane. (Din păcate, prin procese de
involuţie, multe spirite umane pământene revin la stadiul de spirite primare,
daca şi-au irosit vieţile fără să evoluieze, şi au făptuind acte care le-au micşorat
drastic frecvenţa de vibraţie).
Spiritele
primare de pe Saturn au o natură extrem de distructivă. Aşa se explică de ce mulţi
profeţi din Antichitate de pe Pământ spuneau că planeta Saturn îşi mănâncă
proprii copii.
De
evoluţia acestor spirite primare se îngrijesc spiritele păcii care le ajută să
ajungă treptat în sfera vieţii libere şi absolute. Altfel, nici un soare şi
nici o planetă din univers nu s-ar afla în siguranţă în faţa imensei puteri
distructivea a acestor spirite primare care sălăşluiesc pe Saturn. De altfel, aşa
se şi explică de ce planeta Saturn a
fost plasată la o distanţă atât de mare faţă de Soare : pentru ca razele
solare să nu producă prea multă caldură care ar exacerba manifestările
distructive ale acelor spirite primare.
Pe
Saturn, aşa cum am prezentat, clima este moderată chiar şi în regiunile
locuite, iar căldura este redusă inclusiv prin protecţia pe care o aduc inelele
(în special cel mai apropiat). Soluţia cu plasarea acestui inel la mică distanţă
de planetă este una ingenioasă, căci rezolvă cele două obiective majore, asigurând,
astfel, condiţii optime de dezvoltare a vieţii: se nivelează vârfurile de
energie calorică şi, în acelaşi timp, se creşte lumina pe planetă.Trebuie spus
că inelele planetei, în special cel mai apropiat, îi fascineză pe saturnieni,
iar explicaţia va fi dată în articolul urmator. Deocamdată, să spunem că
perioadele în care Pământul se apropie cel mai mult de Saturn sunt, de regulă,
unele teribile şi catastrofice. Explicaţia este legată de frigul polar excesiv
al lui Saturn care afectează, în plan metafizic, de la o distanţa de câteva
sute de milioane de mile Pământul, la fel cum se întâmplă cu coada invizibilă a
cometelor.
Pentru
că am pomenit de comete, să spunem că în sistemul nostru solar există un imens
numar de COMETE NEGATIVE, care consumă în totalitate razele solare care cad
asupra lor, fară să reflecte nici măcar un atom din acestea (n.m. cred ca se
face referire la ‘’găurile negre’’). Cometele devin vizibile numai atunci când
au atins acea stare de saturaţie şi când încep să călătorească pe un traseu
ordonat. Multe dintre ele trec aproape de planetele sistemului solar, inclusiv
Pământul (n.m.Date mai complete despre
acest subiect se găsesc în cartea lui Lorber, Soarele Spiritual).
Notă : Cartea a apărut la
ed. Vydia, în anul 2003.
Pentru conformitate,
(C.M.)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu