(Din
cartea SATURN, dictată de
Domnul, prin channeling, lui Jakob Lorber)
(continuare)
Fizionomia omului saturnian.
Din tot ceea ce s-a spus până
acum despre Saturn, am înţeles că, în comparaţie cu Pământul, totul este mai
mare, mai frumos şi mai potrivit pentru o existenţă plină de îndestulare şi îmbibată
de spiritualitate. Este normal, deci, să ne aşteptăm ca şi oamenii acestei
binecuvântate planete să fie pe masură.
Femeile
saturniene au o înfaţişare a carei perfecţiune şi frumuseţe este greu de
imaginat. Este imposibil să poţi găsi o saturniancă urâtă sau diformă.
În
fizionomia lor, totul pare unduit, mladios, gingaş şi extrem de fin. Pielea lor
este alb-strălucitoare iar în zonele delicate, capătă o nuanţă trandafirie.
Culoarea unghiilor femeii saturniene este aurie cu o uşoară tentă purpurie.
La
rădăcină, unghiile au aspectul curcubeului. Sânii femeilor sunt elastici şi
dezvoltaţi într-o formă absolut perfectă. Gâtul lor delicat este potrivit de
lung şi crescut ca un lăstar gingaş între umeri. In ce priveşte capul, se poate
spune ca trăsăturile, aspectul general, reprezintă o adevarată capodoperă a
Creatorului.
Un
nas drept, delicat şi perfect încadrat în aspectul general al feţei. Ochii sunt
foarte mari, pupilele sunt negre, irisul azuriu iar albul ochiului este
imaculat. Sprâncenele groase şi bine arcuite au culoarea blond-aurie. Podoaba
capilară este extrem de moale, acest păr fiind lăsat să crească până aproape la
genunchi. Culoarea este tot blondă, precum sprancenele. O gura mică şi bine
trasată are buzele roşii şi reliefate suficient pentru a spune că sunt precum
fraga coapta şi proaspătă. Despre dinţi se poate afirma ca par a fi un şirag de
perle albe şi limpezi. Bărbia este puşin ieşită înafară şi are o tentă uşor
rosiatică, la fel ca obrajii. Urechile, perfect proporţionate, au aceeaşi tentă
rozalie.
Deşi
despre fiecare femeie se poate spune ca este perfectă ca aspect, între ele
există deosebiri substanţile care le individualizează.
Trecând la descrierea bărbaţilor,
veţi zice că am cam epuizat superlativele, când am descris femeia saturniană. Nici pe departe!
Bărbatul
este mult mai înalt decât femeia, diferenţa medie fiind de cca 6-7 metri. Din cauza
aceasta, femeia saturniană pare, pe lângă bărbat, ca fiind o şcolăriţă de cca
10-12 ani.
Se
cuvine aici să spunem că actul de procreaţie la saturnieni este fundamental
diferit de cel al oamenilor de pe Pământ ceea ce vă va face să acceptaţi logica
acestei diferenţe de statură între barbat şi femeie. Actul procreaţiei se
consumă prin creşterea sentimentului de iubire manifestată la un moment dat cu
fervoare de catre cei doi. (Domnul face menţiunea că a intenţionat ca şi pe Pământ
actul de procreaţie să fie identic ca pe Saturn, însă omul pământean nu a
respectat interdicţia impusă şi s-a împerechiat înainte de a primi
binecvantarea lui Dumnezeu, ceea ce i-a atras căderea şi izgonirea din Eden).
Când
o pereche doreşte să procreeze, se prezintă în faţa patriarhului (Pe Saturn,
niciun bărbat nu are mai mult de o soţie). Patriarhul ii binecuvantează în
numele Marelui Spirit, după care cei doi cad cu feţele la pământ şi îl imploră
pe Marele Spirit să le dăruiască un copil. După această rugăciune, bărbatul îşi
ia în braţe soţia, o strânge lângă inima sa şi-i dă un sărut pe frunte, unul pe
gură şi unul pe sâni, după care îşi plasează mâna pe trupul ei şi îşi
focalizeaza voinţa asupra soţiei. Apare o stare de extaz care va persista multă
vreme.
Acesta
este tot actul ,,sexual’’ care are însă efect garantat.
După
acest ceremonial, perechea mulţumeşte Marelui Spirit că le-a dăruit un copil,
rugându-L totodată să binecuvânteze fructul iubirii lor. Se vor prezenta din
nou in faţa patriarhului, care
binecuvantează femeia. Binecuvantarea o primeşte şi de la soţ.
Durata
sarcinii este de trei luni saturniene, semnele că femeia este însărcinată rezumându-se
la un colorit mai intens al sânilor.
Naşterea are loc fără dureri iar
noul născut va fi foarte mic având statura unui copil pământean de cinci ani.
Copiii cresc însă foarte repede astfel că, numai dupa trei ani, vor atinge înalţimea
de 20 – 30 de metri. Interesant este că în primii ani, copiii sunt extrem de uşori,
plutind prin aer precum fulgul. Densitatea lor începe însă să crească după înţărcare
şi trecerea la o alimentaţie normală.
Dar
să prezentam şi bărbatul saturnian. Bărbatul de pe Saturn a fost creat după
chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, şi a fost gândit să reprezinte domnul creaţiei
de pe această planetă. El trebuie să reprezinte
perfecţiunea energiei, puterii, forţei, fermităţii, voinţei, măreţiei şi
frumuseţii tuturor formelor.
Să-l prezentăm :
aspect atletic cu muşchi bine conturaţi, dar nu noduroşi, cu curbe ce se încadrează
într-o perfectă armonie. Pielea este însă catifelată şi, evident, albă. Barba cârlionţată,
de culoare blondă îi ajunge până în talie. Sprâncenele au acelaşi colorit ca
barba, în schimb, părul de pe cap, cârliontat şi el, este puţin mai deschis la
culoare. Obrajii, pieptul, şi braţele au o tentă mai rosiatică decât la femei.
Zona sexuală nu este proeminentă dat fiind faptul ca organul sexual nu are
decat funcţie excretoare. Comparativ, deşi femeia saturniană este o adevarată
bijuterie, frumuseţea, în toată splendoarea ei, se regăseşte la bărbat.
Cunoaşterea lui Dumnezeu de către
saturnieni
De
unde ştiu saturnienii că forma lor reprezintă imaginea Marelui Spirit ?
Pentru că nu există patriarh căruia să nu i se fi arătat Dumnezeu cel puţin o
dată în viaţă. Ei cunosc astfel că : ,, Dumnezeu, care este Marele Spirit,
este fiinţă umană cea mai perfectă între toate. La fel ca şi noi, El are mâini şi
picioare, un corp şi un cap. El nu lucrează însă cu mainile şi nu păşeşte cu
picioarele, căci întreaga Sa forţă infinită este cumulată în voinţa Sa. Prin
energia insondabilă a inţelepciunii Sale, El creează şi susţine toate
lucrurile’’
Iubirea
saturnienilor faţă de Dumnezeu este alcătuită mai ales dintr-un imens respect şi
mai puţin din dorinţa de a se apropia de El, pentru a deveni, în cele din urmă,
una cu El. Ei cunosc, deasemenea, de la înaltele spirite că Dumnezeu s-a întrupat
ca fiinţă umană pe un mic corp ceresc din sistemul lor solar, dar oamenii de pe
acea planetă nu L-au recunoscut, omorându-i trupul. Această poveste, ei o
cunosc în cele mai mici detalii. Le este însă imposibil să înţeleagă cum se
face că oamenii de pe acea planetă nu L-au recunoscut. Incă şi astăzi ei
intreabă spiritele înalte ce mai fac acei oameni de pe respectivul corp ceresc şi
dacă au ajuns să - L recunoască pe Marele Spirit, dar se întristează când li se
răspunde negativ, motiv pentru care se roagă în templele lor ca acei oameni să
ajunga măcar o dată să-L recunoască pe Cel care a revărsat asupra lor o binecuvântare
atât de mare. Marea lor dorinţă este să cunoască oamenii Pământului, lucru
imposibil atunci când sunt în trup fizic. După moartea corpului fizic, spiritul
fiecărui saturnian viziteaza cu siguranţă Pământul. După ce cunoaşte lumea pământeană,
spiritul saturnianului se întristează şi părăseşte Pământul.
Alte legi valabile pe Saturn.
Aversiunea faţă de tot ceea ce este mort
Inafara
legilor enumerate până acum, pe Saturn există şi alte legi care, deşi nu sunt
scrise, sunt respectate cu mare stricteţe de catre toata suflarea.
-)
Una dintre acestea se refera la faptul că nimanui nu-i este îngăduit să fie
arogant în legatură cu frumuseţea, statura sau puterea sa fizică. In general,
orice lăudaroşenie din partea cuiva ar fi pe loc taxată de colectivitate şi de
către patriarh. Din fragedă copilarie, saturnianul este educat să nu se laude,
să nu se considere un om important, sa fie pătruns de spiritul de compasiune şi
intrajutorare a celor din jur. Singura şi cea mai importantă preţuire şi recunoştinţă,
ei şi-o indreaptă catre Marele Spirit.
Spiritele
celor decedaţi contribuie şi ele la aplicarea şi respectarea acestei legi. Dacă
un individ este cuprins de vanitate, spiritele celor plecaţi din planul fizic i
se vor înfăţişa sub diverse forme oribile, înspăimântătoare care-l vor îngrozi în
asemenea măsură încât nu va uita toată viaţa acele apariţii de coşmar, şi va
renunţa pe loc la gândurile de înfatuare.Din cauza atitudinii lor intolerante
faţă de aceste apucături, spiritele saturnienilor decedaţi nu sunt în relaţii
amicale cu spiritele oamenilor care au trăit pe Pământ.
-)
O altă lege importantă pentru cei de pe Saturn se referă la menţinerea ordinii şi
curăţeniei personale, în locuinţă şi în gospodărie. Aceasta face ca, practic, să
nu poata fi întâlnit un om nelijent îmbracat sau murdar şi nici case sau gospodării
în dezordine sau neîntreţinute.
Corpul
uman este preţuit şi considerat un adevarat templu divin apărut şi crescut prin
voinţa şi iubirea Marelui Spirit şi neglijarea lui ar fi considerată o gavă
ofensă adusă Marelui Spirit. Saturnienii au o adevarată aversiune faţă de tot
ceea ce este mort sau abandonat ca nefolositor.
Ce
se întamplă însă cu corpurile celor decedaţi ? Acestea nu sunt înhumate
sau arse ci sunt duse lângă un arbore-piramidă, culcate cu faţa la sol şi
acoperite cu crengi. Corpurile fără viaţă ale femeilor sunt atârnate de o ramură
mai joasă, astfel încât capul sa atingă aproape solul. Nu vă gândiţi că aceste
corpuri, când intră în descompunere, răspândesc mirosuri grele (aşa cum se întamplă
cu cadavrele oamenilor care au trăit pe Pământ, şi care sunt ,, copuri ale şarpelui’’). Trupurile
saturnienilor decedaţi , fiind foarte eterate, sublimează literalmente la scurt
timp după plecarea sufletului din ele, iar mirosul răspândit în acest scurt
timp este unul deosebit de plăcut. Si mai este ceva : saturnienii nu-şi jelesc niciodată morţii. Singura
manifestare în aceste ocazii este rugăciunea către Marele Spirit pentru a-şi
revărsa graţia divină asupra sufletului celui decedat. In cazul în care cel
decedat este patriarhul unei colectivităţi, membrii acelei colectivităţi se vor
ruga Marelui Spirit să permită spiritului defunctului patriarh să apară pentru
scurt timp în faţa succesorului său şi să-l conducă în altarul interior al
templului pentru a-l binecuvânta în numele Marelui Spirit. Acest fenomen se
petrece de fiecare dată şi este văzut de întreaga familie.
Ajunşi în interiorul
templului, spiritul vechiului patriarh îl conduce pe succesorul său în viaţă în
amvon, sub privirile celor prezenţi, îl binecuvantează şi afirmă cu voce
perceptibilă, clară şi suficient de tare că Marele Spirit este mulţumit şi de
acord cu numirea acestui nou patriarh. După aceasta, spiritul defunctului cere
celor prezenţi să-i transporte trupul fizic, neînsufleţit, în pădure, aşa cum
se obişnuieşte. Ii asigură că noul patriarh va rămne în acest post atât timp cât
va fi pe placul Marelui Spirit. După acest ceremonial, spiritul defunctului
patriarh dispare.
In cazul în care moare o femeie, saturnienii invocă de asemenea apariţia
spiritului ei, dar acasă, nu în amvon. Trupurile femeilor sublimează mult mai
repede decât ale bărbaţilor ; după cca 10 zile chiar şi oasele au
sublimat. La dispariţia corpurilor morţilor îşi aduce contribuţia şi marele
capoc conifer, uhurba, care goleşte corpul de sub el de electricitate cu
milioanele sale ace care cad pe cadavru. Dupa epuizarea electicităţii din
cadavru, acesta dispare extrem de rapid, ca şi când i-ar fi dat cineva foc.
-) Mai există legea uniunii conjugale a bărbatului
şi femeii, care impune tânărului care a implinit 30 - 40 de ani sa nu burlăcească
ci să se căsătorească cu aleasa inimii, în această privinţă neexistând
impuneri. Alegerea pe care o face bărbatul este comunicată fetei şi părinţilor
ei de către patriarh, nu de către viitorul soţ. Aceasta cerere este în
concordanţă cu dorinţa fetei şi se consideră a fi şi voinţa Marelui Spirit. Din
acest motiv, nu există refuzuri la cererea în căsătorie.
Ceremonialul
este simplu : patriarhul uneşte mâinile tinerilor care, astfel, ajung în
faţă sanctuarului templului, urmându-l pe patriarh. Perechea îşi sprijină
fruntea de altarul conic al templului în timp ce patriarhul invocă prezenţa
Spiritului de Lumină. Când Spiritul apare, el va avea faţa acoperită. Li se
comunica tinerilor care sunt îndatoririle conjugale, dupa care Spiritul coboară
din amvon şi face un gest ca şi cum ar dori să separe mâinile celor doi tineri.
Gestul semnifică faptul ca orice s-ar întâmpla, cei doi nu trebuie să se
despartă niciodată. După aceasta, patriarhul se retrage şi Spiritul de Lumină îşi
descoperă faţa şi binecuvântează cuplul. Ii apropie pe cei doi, apoi le
desparte mâinile. Semnificaţia gestului este aceea ca numai moartea ii va putea
despărţi pe cei doi, atunci când sufletul se va despărţi de trup.
In cinstea mirilor, se dă o masă festivă la care participă întreaga
familie. In ziua următoare cuplul va alege unde doreşte să locuiască : în
familia existentă, caz în care va primi o ramură a pomului familial, unde-şi
vor ridica locuinţa, sau vor alege un alt pom. Pot fi şi cazuri în care, deşi a
hotărât să locuiască în altă parte, nouă pereche cade de acord să fie însoţită şi
de părinţi, sau alte rude apropiate.
Notă : Cartea a apărut la
ed. Vydia, în anul 2003.
Pentru conformitate,
(C.M.)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu