Sine al meu Superior, cu iubire îți cer ca începând din acest moment să mă îndrumi în tot ceea ce fac sau intenționez, pentru a cunoaște cele mai corecte soluții în problemele cu care mă voi confrunta în viitor. Îți cer aceasta pentru binele meu cel mai înalt, pentru evoluția ființei mele în Lumină și în afara oricărei interferențe malefice. Vreau să îmi ridic frecvența de vibrației la nivelul cel mai potrivit pentru evoluția spirituală a ființei mele în Lumină. Așa să fie!” (în sprijinul celor interesați)

Totalul afișărilor de pagină

marți, 14 iunie 2011

CLINICA EXTRATEREŞTRILOR (30)


Autor Adrian Dvir               
(continuare) 


REÎNCARNAREA SPIRITULUI

Entităţile străine (Aliens) ne-au vorbit de multe ori despre alte corpuri în plus, existente în trupul uman. Aceste corpuri suplimentare sunt alcătuite din diverse substanţe şi încorporate în interiorul entităţii, fiind vorba de ceea ce am putea numi sămânţă, sâmbure sau miez şi care vor supravieţui în substanţa sufletului, după moartea corpului fizic.
M-am hotărât să le pun unele întrebări legate de acest subiect.

24 feb.1996
Adrian:Solicit legătura, vă rog!
Alien (operatorul extraterestru): Vă ascultăm.
Adr.: Aş vrea să-mi daţi unele detalii legate de structura diferitelor corpuri şi relaţiile dintre ele. Cum sunt conectate unele cu altele?.
Alien: Există legături între substanţele din care sunt alcătuite aceste corpuri. Corpul uman, fizic, este partea care s-a dezvoltat pe planeta dv., sau, mai precis, este componentul dezvoltat pe această planetă. În stadiul de început al evoluţiei a existat un prototip uman; noi îl vom numi „omul primitiv”.

Entităţile din univers sosite pe planetă să exploreze posibilităţile de a trăi aici, au constatat că corpurile lor nu sunt adaptate pentru condiţiile pe care le oferea Pământul. Aceasta i-a determinat să încerce ca prin inginerii genetice să adapteze fiinţa lor la forma locală de viaţă, printr-un component simbiotic.
Practic, aceasta a însemnat utilizarea corpurilor fizice băştinaşe ca interfaţă între planetă şi fiinţele fără corp fizic, venite din univers, pentru a locui aici. Aşadar, acele fiinţe fără corp au preluat câte un corp fizic local, prelucrat genetic, în prealabil, atât cât să joace rolul de gază potrivită pentru acele fiinţe extraterestre. (Nota C.M.: S-au „îmbrăcat” cu corpul fizic pământean, ceea ce le-a asigurat compatibuilitatea cu dimensiunea în care exista sistemul planetar al Pământului).
Trupul fizic uman a devenit învelişul protector pentru entităţile venite din univers.
Prin procedee ale ingineriei genetice, după o lungă perioadă de timp, forma locală de viaţă a fost adaptată astfel încât să convieţuiască bine cu fiinţa ET pe care o acceptase în interiorul său. A rezultat, în final, o viaţă în simbioză a două fiinţe care se completau reciproc şi care, în timp, s-au contopit ca funcţionalitate, interese, aspiraţii etc. combinaţia considerându-se ulterior o singură fiinţă, şi practic, uitând cum s-a constituit.

Când un fetus începe să se dezvolte în uter, o entitate externă crează un duplicat al corpului fizic şi singură se ataşează de corpul fizic în formare. Acesta este ceea ce se numeşte corpul eteric, copie fidelă, dar nematerială, a corpului fizic. Corpul eteric consolidează dezvoltarea corpului fizic, asigurând dubla lui existenţă  în relaţia cu alte corpuri. El acţionează ca arhitect şi îndrumător pentru obţinerea unei fiinţe armonioase, aptă să facă legătura atât cu pământul cît şi cu cerul.
Substanţele corpului eteric se integrează perfect materiei corpului fizic dar pot fi simţite şi utilizate de fiinţa totală care se va naşte.
Corpul eteric este deci interfaţa dintre corpul material, fizic şi celelalte corpuri nemateriale, care formează corpul total al fiinţei umane. El este conectat la toate aceste corpuri ale fiinţei umane. Toate legăturile acestea se realizează de către corpul eteric încă din faza de fetus a viitorului copil. Cumva, se poate spune că etericul îndeplineşte funcţia de legătură între materie şi nematerie aşa cum placenta se interpune între corpul mamei şi al copilului, îndeplinind multe roluri esenţiale.

Pe toată durata vieţii, corpul eteric ne menţine conectaţi de trupul fizic, acţionând ca o placentă eterică, cu rol de protecţie şi mijloc de legătură între fizic şi suflet.
Atunci când corpul fizic moare, se dezintegrează şi corpul eteric, nemaifiind util, tot aşa cum, după naştere, placenta se pierde.
Dezvoltarea minţii conştiente a fetusului devine vârful priorităţilor. Entitatea stabilită definitiv acum în interior, va supraveghea dezvoltarea fetusului până la naştere.
Deşi după naştere toate legăturile fizice între noul născut şi mamă se întrerup, legărurile subtile dintre ei vor continua.
Corpurile componente ale unui corp uman total se hrănesc cu substanţe şi energii (din ce în ce mai rafinate, cu cât ele alimentează părţile cele mai subtile ale fiinţei) luate din corpul fizic şi din cosmos (Nota C.M.: Prin intermediul centrilor de forţă numiţi chakre. Legăturile energetice în plan subtil se numesc nadisuri şi au acelaşi rol ca şi nervii sistemului nervos, care controlează şi comandă corpul fizic).
Spiritul aflat în corpul fizic îl îndrumă şi-l ajută pe acesta să se adapteze, să progreseze şi să se maturizeze, furnizându-i vastul său stoc de cunoaştere.

La un anumit nivel de acumulare şi experimentare, când mintea conştientă s-a maturizat suficient, fiinţa umană poate intra în contact cu alte memorii depozitate în corpul eteric sau spiritual (Nota C.M.: În anumite condiţii, mintea umană conştientă poate intra în legătură cu Sinele său Interior, situaţie, care, dacă se permanentizează, va defini fiinţa ca având contopite sufletul cu spiritul. Dealtfel, acesta este scopul suprem al existenţei fiecărei fiinţe umane).

În cazuri rare, când se produc tulburări în mintea fizică (conştientă), mintea însăşi se deconectează de la mintea viitoare (Nota C.M.: adică de la mintea majoritară, subconştientă, cea cu care operează spiritul).
În viaţa cotidiană, corpul fizic şi mintea fizică sunt responsabile de treburile curente care asigură existenţa corpului.

In decursul vieţii, mintea fizică se află permanent într-un proces de învăţare oferit de experienţa persoanei pe care o reprezintă şi de interconexiunile pe care le realizează cu ceilalţi.
Mintea non-fizică are o perspectivă mai cuprinzătoare dar şi ea se îmbogăţeşte prin preluarea cunoştinţelor acumulate de mintea fizică.
Pe de altă parte, mintea fizică acceptă îndrumările celeilalte minţi, în volume rezultate de nivelul de conştiinţă la care a ajuns acea fiinţă.

Când mintea fizică moare, conştientul persoanei decedate persistă în memoriile mai importante ale corpului non-fizic.
O persoană mai importantă este mai inteligentă, şi ea îşi umple viaţa cu înţelepciune adunând cele mai bune informaţii din vieţile sale precedente pentru a le folosi. O persoană superficială, pe care n-a interesat-o experienţa acumulată în vieţile anterioare, se va rezuma la experienţa din viaţa actuală, care, evident, nu este suficientă obţinerii unui progres substanţial.

Minţile indivizilor se pot conecta între ele şi, dacă se realizează acestă conexiune, se pot obţine rezultate de o amploare greu de imaginat.
Cînd două minţi se conectează, ele pot face transfer de informaţie.
Specialiştii au identificat mecanismele subconştientului şi ale conştientului. Conştientul există în mintea fizică, iar inconştientul, în mintea subconştientă, în care se regăsesc toate informaţiile corpurilor non-fizice.
Legătura dintre conştient şi subconştient face posibilă colaborarea reciprocă dintre minţi prin care acestea îşi împart între ele informaţii şi disponibilităţi.

După moartea corpului fizic, rămâne Spiritul care transmite fără întrerupere gândurile minţii non-fizice, care vor dăinui de-a pururi.
Spiritul apare, după moartea corpului fizic, ca fiind o singură entitate, cu o memorie globală.
Toate memoriile depuse în memoria fizică se pierd.

Uneori, ne supără problemele din mintea conştientă cărora nu le putem găsi o rezolvare. Abandonată acea problemă fără soluţie momentană, poate să reapară în preocuparea noastră cu o soluţie viabilă, la care anterior nu ne-am gândit. Explicaţia constă în faptul că inconştientul nostru a primit informaţia de la conştient, a căutat prin ”depozit” şi a găsit soluţia pusă la păstrare, pe care a transmis-o, ca răspuns, conştientului.

Interesant este să ne referim şi la mecanismele de înţelegere a semnificaţiei dualităţii în procesul de gândire. Ne referim la dualitatea minţii colective a fizicului şi a corpului non-fizic.

Pentru conformitate,
(C.M.)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu