ISTORIA ATLANTIDEI SI ACTIVAREA REŢELEI CRISTALINE (3)

De la Arhan. Metatron

(18 sept.2010)
(continuare)

Poseida şi Atla-Ra

O extrem de disciplinată şi evoluată societate de oameni de ştiinţă-preoţi, dovedind multă înţelepciune şi pricepere tehnică, aveau grijă de buna funcţionare a reţelelor de energie bazată pe cristale. Societatea oamenilor de stiinţă-preoţi, era numită Atla-Ra şi era formată, în marea lor majoritate, din rasa oamenilor înalţi, de culoare aurie. Dar existau şi din alte rase precum cei cu pielea bronzului sau albi. Se gaseau şi lemurieni, a căror piele era închisă la culoare.

Mai amintesc şi de cei care aveau caracteristici ale cetaceelor. 

În acea vreme mai existau încă fiinţe din familia delfinilor care aveau două picioare, posedau vorbire articulată şi respirau aer ca şi oamenii. Membrii acestei societăţi de elită aveau cele mai ridicate standarde de conştiinţă, vibraţia fiinţei lor fiind una foarte înaltă. Unii dintre ei aveau chiar conştiinţa celei de a 12-a dimensiuni, rezonând cu Divinitatea.

Ei menţineau contactul telepatic cu fraţii lor din Pleiade, Arcturus, Andromeda şi Sirius, locurile lor de baştină.

Preoţii Atla-Ra se bucurau de multă veneraţie din partea întregii societăţi şi erau exceptaţi de la multe obligaţii pe care le aveau ceilalţi (de exemplu, aveau drept de liberă trecere, fără a fi legitimaţi). Existau totuşi şi tehnicieni de execuţie şi ingineri proveniţi din poporul băştinaş al Poseidei care prestau lucrări de înaltă tehnicitate, sub coordonarea membrilor Atla-Ra. Printre preoţii-savanţi existau atât bărbaţi cât şi femei. De remarcat că cei care aparţineau Atla-Ra aveau o durată de viaţă mult mai mare decât ceilalţi, din cauza compoziţiei diferite a ADN-ului care le oferea inclusiv capacitatea de regenerare a corpului.Unii dintre ei puteau atinge vârste de la 6000 la 12.000 de ani. In acest scop, primeau iniţiere în Templul Cunoaşterii.

Sufletele acestor fiinţe cu o înaltă conştiinţă şi cunoaştere s-au renăscut mai târziu pe planetă. 

Printre aceştia amintesc pe: Galileo Galilei, Isaac Newton, Einstein, Tesla, Edison, Marcel Vogel, Ronna Herman şi Leonardo DaVinci. Toţi făcuseră parte din societatea Atla-Ra, pe timpul Atlantidei. Tot astfel, Tyberonn şi Oneronn au făcut parte din acest grup de preoţi- savanţi, dar cu menţiunea că ei au avut vieţi foarte lungi.

Multi dintre voi, mai ales artiştii, îşi amintesc de marea si splendida capitală a Atlantidei, aflată în Poseida. Cum am mai spus, ea se numea Emerald City, din cauza strălucirii cupolei dată de lumina verde proiectată peste ea (de la Satelitul de cristal).

Unii dintre artiştii voştri, au proiectat unele edificii, fiind inspiraţi de imaginile de atunci, ramase în memoria sufletului lor peste veacuri. Aceste desene sunt destul de exacte cu ceea ce era cândva în Atlantida.

Capitala, Emerald City, era o minune a arhitecturii, culturii şi ingineriei, cea mai frumoasă metropolă care a existat vreodată pe Pământ. Era înconjurată de o serie de ziduri concentrice şi de canale care porneau din centru spre ocean.

Atât capitala cât si insula Poseida aveau multe temple cu arhitectură minunată. Existau, deasemenea, aşezăminte de cultură şi învăţământ precum universităţi, teatre, muzee etc.

În centrul capitalei exista un deal pe care era construit, chiar la mijloc, Templul lui Poseidon a cărui siluietă putea fi admirată din orice punct al marii metropole de smarald. În interiorul Templului trona o statuie de aur masiv a Zeului Mării care conducea un atelaj tras de şase cai înaripaţi, din platină. Statuia era impodobita cu pietre preţioase de forme, dimensiuni şi culori diferite.

Templul avea forma octogonală şi, de-a lungul fiecăruia dintre cele 8 ziduri, erau construite nişte forme convexe cu platforme pline de cristale. Înalţimea acestor edificii, încărcate cu cristale de o transparenţă şi nunţe de culori greu de imaginat, era de 12 metri.

Aryan şi Complexul industrial.

Aryan era cea mai mare dintre insule şi cea mai populată. Aryan a fost centrul comercial şi avea cea mai mare influenţă din punct de vedere economic, agricol şi militar.

După cel de al doilea potop, insula Aryan a fost cea mai afectată. 
Reconstrucţia s-a făcut în mod haotic. 
În procesul reconstrucţiei, statul a devenit controlat de un elitist, provenit din rasa albă, şi care a dobândit controlul asupra economiei, puterii militare şi de guvernământ, chiar dacă majoritatea populaţiei era formată din rasa de bronz şi rasa roşie.

Din rasa ariană (albă) s-a format o aristocraţie coruptă care a pus total mâna pe putere, devenind opozanta înverşunată a celor care erau adepţi sau simpatizanţi ai "Legii lui UNU ".

Folosindu-se de puterea militară, ei au început să utilizeze energia cristalelor în scopuri militare, pentru construirea de noi tipuri de arme şi pentru cercetari în genetică, cu scopul de a extinde rasa ariană (albă) şi a subordona celelalte rase. Politica lor demografică a fost de a menţine celelalte rase la un nivel de dezvoltare căt mai scăzut, prin educaţie şi opresiune, acreditând ideea rasei superioare (albă) şi raselor inferioare care trebuiau s-o servească pe prima.

In Meruvia, în ingineria genetică activau numai arieni. Iniţial aceasta a fost folosită cu tact, cu bunăvoinţă, dându-se impresia că se doreşte binele tuturora. Aceasta, deoarece, arienii doreau să studieze şi să preleveze material genetic pentru a fi utilizat la îmbunătăţirea caracteristicilor rasei ariene.

Cercetările au dus şi la crearea de fiinţe ciudate, mutanţi care erau adevăraţi monştri, ca înfăţişare şi intelect. De exemplu, au creat o specie care era jumătate om, jumătate fiară. Prin încrucişări genetice au apărut fiinţe cu ghiare, cu coadă, cu solzi, cu pene etc., punându-se apoi problema extirpării acestor anomalii, tot prin modificări genetice. Aceste rezultate şi cercetări au făcăt ca Templul Purificării să fie orientat prioritar spre aceste necesităţi.

Accentuăm asupra afirmaţiei ca atâta timp cât încă se mai putea vorbi de Epoca de Aur, conducătorii şi cercetătorii arienii dădeau dovadă de multă bunăvoinţă, în scopul menţionat mai sus. 
În acea perioadă, Genetica a cunoscut un puternic avânt. Prin clonare şi încrucişări genetice diverse, s-au obţinut ameliorări de rase în regnul animal şi eradicarea unor boli sau caracteristici nedorite la om.

În haosul reconstrucţiei, ingineria genetică a căzut în mâinile grupului lui Belial, care a schimbat total orientarea cercetărilor, totul fiind pus sub semnul lăcomiei şi dorinţei de putere a acestuia. 
Rezultatele ingineriei genetice au început să fie utilizate în scopuri întunecate cum ar fi crearea de lucrători-sclavi, cu multă putere fizică dar minte puţină, suficientă doar să poată fi exploataţi. 
Aşa cum, mai târziu, avea să se întâmple şi în Germania nazistă, se urmărea şi atunci, obţinerea şi dezvoltarea unei "rase pure". 
Unii dintre voi, cei din prezent, purtaţi încă o grea povară pentru activitatea pe care aţi depus-o în acele vremuri.

Legea lui UNU si Fiii lui Belial

Orientarea dată de Belial cercetărilor genetice, exploatarea fără milă a oamenilor din alte rase, în scopul obţinerii de bunuri materile căt mai multe pentru arieni, modificările genetice pentru producerea de sclavi semi-umani, a dus la ruptura profundă şi ireversibilă dintre societatea care urma cu credinţă Legea lui UNU şi Fiii lui Belial, aceştia din urmă devenind tot mai preocupaţi de a produce şi acapara, indiferent prin ce mijloace, bunuri materiale, fără a mai ţine cont de etica şi moralitatea umană, de legile date de Creator, care au stat la baza dezvoltării Atlantidei, mai ales în Epoca de Aur.

Literalmente, sute de mii de hibrizi-mutanţi au fost creaţi pentru a lucra pământul, şi a executa muncile cele mai grele şi mai degradante. Se puteau vedea adevăraţi monştri, cu mintea controlată, precum roboţii. 
Se făceau licitaţii unde se cumpărau şi se vindeau aceste adevărate animale de povară de către cei care aveau putere economică şi nevoie de forţă de muncă brută. Societăţile agro-industriale au devenit dependente destul de repede de acest gen de sclavie. Sclavii erau împărţiţi în categoria "lucruri" şi "ceilalţi" care prezentau lobotomii genetice şi cărora li se modificaseră sexualitatea şi abilităţile emoţionale.

Timp de mai multe milenii cele două ideologii s-au radicalizat iar conducerile statale şi-au înăsprit atitudinea unii faţă de alţii.

Cei care reprezentau Legea lui UNU, adică cei din Poseida, prin natura lor credincioşi şi blânzi, nu au încercat să lupte cu mijloace mai dure împotriva arienilor, strădaniile lor rezumându-se la munca educativă şi la încercarea de a le ridica conştiinţa, ceea ce nu a dus la rezultate palpabile. 
Ca număr, Arienii erau mai mulţi decât Poseidas (raportul era de 3 la 1). Cu toate acestea ei nu au îndrăznit să atace Poseida de teamă ca să nu li se întrerupă sursa de energie electrică cristalină, care le era vitală.

Războaiele coloniale

Unele războaie locale au izbucnit între forţele militare ariene de pază şi menţinerea ordinii şi populaţia din coloniile situate în zonele mediteraneene, unde lumea s-a răsculat şi nu a mai recunoscut autoritatea ariană centrală. Răsculaţii şi-au înfiinţat administraţii locale independente.

Unele colonii, precum cele din Grecia şi Turcia de astăzi, văzând sau auzind de prosperitatea din Pangeia şi comparând-o cu transformarea statului arian în dictatură militaro-fascistă, au încercat să se rupă de Aryan. 
Starea de beligeranţă dintre puterea colonială şi colonii nu s-a putut încheia în favoarea uneia dintre părţi, cu toată superioritatea militară a arienilor, ceea ce i-a determinat pe aceştia din urmă să încerce utilizarea energiei reţelei de cristal împotriva coloniilor rebele, încercări care nu au reuşit, ca urmare a opoziţiei ferme a conducerii Poseidei, a societăţii oamenilor de ştiinţă (Atla-Ra) şi a populaţiei Poseidei.

Toate tentativele de intimidarea Poseidei, din partea arienilor, au eşuat. 
În final, Poseisa a întrerupt alimentarea cu energie electrică a teritoriului arian, răspunsul arienilor fiind blocarea aprovizionării cu produse alimentare şi produse industriale. 

Toate relaţiile dintre cele două state au intrat în impas.

SURSA: http://lightworkers.org

(C.M.)